Tehnologia și produsele surfactanți ecologici au avansat rapid, unele dintre ele atingând standarde de top la nivel internațional. Producția de surfactanți ecologici noi, utilizând resurse regenerabile, cum ar fi uleiurile și amidonul, a devenit un punct central în eforturile recente de cercetare, dezvoltare și industrializare. Diversificarea varietăților și derivaților surfactanților satisface cerințele diverselor industrii.
Deși dezvoltarea unor varietăți funcționale de surfactanți la scară mică a progresat rapid, există încă un decalaj semnificativ atât în ceea ce privește varietatea, cât și cantitatea, în comparație cu țările dezvoltate. Funcționalizarea este o altă direcție cheie pentru dezvoltarea surfactanților, susținută de îndrumări politice naționale și recunoscută pe scară largă de către industrie. Instituțiile de cercetare interne, universitățile și companiile au depus eforturi substanțiale în acest domeniu, dând rezultate promițătoare.
În soluțiile apoase, agenții tensioactivi nu numai că modifică activitatea soluției (adică reduc tensiunea superficială), dar afectează semnificativ și proprietățile legate de spălare, cum ar fi penetrarea, adsorbția, umectarea, dispersia, emulsificarea, solubilizarea și spumarea - în special în apropierea concentrației critice de micele (CMC).
Agenții tensioactivi utilizați în detergenții sintetici nu sunt compuși puri singulari, ci conțin adesea cantități variabile de omologi adiacenți. Mai mult, agenții tensioactivi reprezintă de obicei mai puțin de o treime din greutatea totală a unui detergent, restul constând din diverși aditivi și agenți auxiliari care îndeplinesc funcții diferite. Astfel, procesul de spălare a detergenților sintetici multicomponenti implică un mecanism complex, sinergic.
Componenta principală a detergenților sintetici sunt moleculele amfifile, care posedă atât grupări hidrofobe (care iubesc uleiul), cât și hidrofile (care iubesc apa). Aceste molecule se adsorb la interfețe, formând monostraturi care reduc tensiunea superficială - o proprietate cunoscută sub numele de activitate superficială (sau interfacială). Substanțele care prezintă această proprietate sunt denumite agenți tensioactivi (surfactanți).
La spălarea țesăturilor pătate de ulei doar cu apă, nemiscibilitatea uleiului și a apei îngreunează îndepărtarea petelor. Adăugarea de săpun sau detergenți sintetici modifică tensiunea interfacială dintre ulei, apă, țesătură și aer, declanșând procese precum penetrarea, adsorbția, umectarea, dispersia, emulsificarea, solubilizarea și spumarea. Combinată cu acțiunea mecanică (spălare sau agitare cu mașina), aceasta permite îndepărtarea eficientă a petelor de ulei.
Data publicării: 24 decembrie 2025