Datorită solubilității scăzute a anumitor solide în apă, atunci când unul sau mai multe dintre aceste solide sunt prezente în cantități mari într-o soluție apoasă și sunt agitate de forțe hidraulice sau externe, acestea pot exista într-o stare de emulsionare în apă, formând o emulsie. Teoretic, un astfel de sistem este instabil. Cu toate acestea, în prezența agenților tensioactivi (cum ar fi particulele de sol), emulsionarea devine severă, ceea ce face chiar dificilă separarea celor două faze. Acest lucru se observă cel mai frecvent în amestecurile ulei-apă în timpul separării ulei-apă și în amestecurile apă-ulei în tratarea apelor uzate, unde se formează structuri relativ stabile de tip apă-în-ulei sau ulei-în-apă între cele două faze. Baza teoretică a acestui fenomen este „structura cu strat dublu”.
În astfel de cazuri, se introduc anumiți agenți chimici pentru a perturba structura stabilă cu strat dublu și a destabiliza sistemul emulsionat, realizând astfel separarea celor două faze. Acești agenți, utilizați special pentru a sparge emulsiile, se numesc demulgatori.
Un demulgator este o substanță tensioactivă care perturbă structura unui lichid emulsionat, separând astfel diferitele faze din cadrul emulsiei. Demulsificarea țițeiului se referă la procesul de utilizare a acțiunii chimice a dezemulgatorilor pentru a separa petrolul și apa dintr-un amestec emulsionat petrol-apă, realizând deshidratarea țițeiului pentru a îndeplini standardele de conținut de apă necesare pentru transport.
O metodă eficientă și simplă pentru separarea fazelor organice și apoase este utilizarea de demulgatori pentru a elimina emulsionarea și a perturba formarea unei interfețe de emulsionare suficient de puternice, realizând astfel separarea fazelor. Cu toate acestea, diferiții demulgatori variază în ceea ce privește capacitatea lor de a demulsiona fazele organice, iar performanța lor are un impact direct asupra eficienței separării fazelor.
În producerea penicilinei, o etapă critică implică extragerea penicilinei din bulionul de fermentație folosind un solvent organic (cum ar fi acetatul de butil). Datorită prezenței substanțelor complexe în bulionul de fermentație—cum ar fi proteinele, zaharurile și miceliile—Interfața dintre fazele organică și apoasă devine neclară, formând o regiune de emulsificare moderată, care afectează semnificativ randamentul produsului final. Pentru a remedia această problemă, trebuie utilizați dezemulgatori pentru a rupe emulsia, a elimina starea emulsionată și a realiza o separare rapidă și eficientă a fazelor.
Data publicării: 24 oct. 2025